RSS

fapte bune anu are

10 Dec

desi dus saptaminal la biserica, in viata -i de dinaintea erei noastre   colocataru meu n-a pomenit  de-a lungu zilelor de post  pascal (craciunesc si cite altele’or mai fi) intre feliile-i de piinea cea de toate zilele alte bucate decit preferatele-i brinzeturi, iar    blidele-i  fura si’atunci , ca’ntotdeauna,  umplute ( si re-) -dupa porunca „si vei minca echilibrat”-   cu eterna treime cartofiori-carnita-legume. mai putin miercurea, absolut fiecare miercuri a muuuultor ani, ca era zi de pui cu orez si sos curry ( ceea ce, dupa parerea mea,  semana a regim de post fundamentalistic, da bine ca nu-i  nevoie de parerea mea)

ajungerea-i „in rindu lumii”  (pun ghilimele, da’mi rezerv dreptu de a nu publica sursa definitiei „casatorie= intrare’n rindu lumii”) n-a adus modificari semnalabile la capitolu-i  meniuri,  domnia mea fiind pacatoasa’n fapt si gînd cind e vorba de-orice  bucata de carne. puschea pe limba aluia ce’o gîndi sa’ntrebe „( chiar) orice bucata?” !!

rarisim,  deasupra  focului  nesacru, în tefloane (sau inoxuri) se’nfaptuiesc minuni – posibile tuturor celor  ce  se vor deda   ritualurilor   religiei vegetariene-, da’ spontaneitatea cu care ele se’ntimpla nu face decit s’accentueze trasaturile-mi de pacatoasa.  unde pacatoasa poate avea -si are- de-a face si  cu versu cinci, strofa a doua, din osanalele aduse domniei mele.  citez: pacat de ea ca poate, da e lenesa. foarte lenesa. fundamental lenesa.

trec de la mine din nou la colocatar, sosit fiind momentu s-o termin cu el: din pct de vedere al treceriii postului bisericesc cu vederea, dinsu e in continuare, da acu datorita vinei mele,   un lachi bastrad.

autoportretu-mi cam seamana a autoflagelare da nu e nici macar autocritica, e-o introducere cam scapata de sub control a ceea ce urmeaza si are -in sfirsit – legatura cu titlu.

intr-un(u din ) moment(ele mele) de ratacire, cind credeam ca ajungi sa intelegi una si alta comparind  pe aia una/alta  cu alta/una a ta,  conforma standardurilor (mai mult or mai putin )personale, m-am întrebat  -nu chiar nitam-nisam – et maintenant, que vais -je faire de tout ce tepms que serra ma vie (ups, iar pierd controlu , întrebarea asta are o prea minima tangenta cu titlu), da pornind de la chestiunea asta, mi-am dat seama cine-i drac’soru care si-a vîrît  coada’n bunurile noastre obiceiuri, si-anvîrtit la ele pin’le-a ametit, de nu mai stiu nici ele de noi, nici noi de ele. si ma refer la cele alimentare’n prag de mari sarbatori, ca sa revin concret la subiect si sa’nteleg si io ce vreau sa zic.

pe dracusoru asta, fiu  lu  Comertzus  Incornoratus  si-al lu  Supraproductiae Maleficae,  il cheama Reclama.  reclama zi si noapte, oriunde si oricum, reclama speciala -cu tonete debordînde de ispite aburinde si-aromate  la orce colt de raion din supermarket- cu ocazii speciale.

deci de-aia nu mai tine lumea post acilea, ca doara n-oti fi crezut ca numa colocataru nu.

da omu n-ar fi om daca n-ar cauta sa se absolve si singur de pacate, despre una din solutiile astea am auzit ieri la radio un reportaj:  in nu mai stiu ce oras, din initiativa nu mai stiu cui, dar cu siguranta absolvent de scoala catolica (si-am sa explic mai incolosa  pe ce-mi bazez siguranta), intr-o sala pusa la dispozitie de ei stiu cine, a avut loc o actiune de daruit cadouri celor  oropsiti din orasu respectiv, actiune cu’atit mai meritorie darnicii fiind oameni ca mine si ca tine .  sau, mai degraba ca ei, ca mie  -si probabil nici voua- nu mi-a trecut inca pîn minte sa dau cuiva, cit de nevoias, chiloti cu elastic labartat, pantofi scilciati, masina de calcat ce tre reparata….

bon, asta-i totusi reportaj despre o fapta buna, sa trec mai departe:

fericirea  din vocea amaritului bucuros  la gindu  ca baietelul lui are în sfirsit consola de pleisteisanoan era la fel de mare cu cea a binefacatorului copilas ( insotit de mama-sa, ca el e inca mic si nu poa sa care ditai teancu de jucarii )  inca putin naiv, care  se-apuca sa enumere toate lipsurile de care sufera toate cadourile. ceea ce nu afecteaza cu nimic fericirea mamei care se vede in sfirsit scapata de ceea ce ar trebui de fapt aruncat, da daca sint oameni care se pot bucura    de ele, de ce sa nu le aducem aici, ei si-asa nu le mai folosesc, si-asa au primit deja tot ce voiau de la mos nicolaie, mos craciun deja e cam in criza de idei.

acu, sa fi fost io reporter, cit om fi noi in perioada asta cind se presupune c’ar trebi sa fim mai asa cum ar trebui sa fim intotdeauna, sint sigura c’as fi avut tendinta sa-i bag microfonu pa git muierii aleia! ba nu, mai intii ii dadeam cu el in cap, si’abia dup’aia i-l bagam pe git.

si-asa as fi facut si cu cucoana aia care -si lua adio p’un ton orgasmic de la scumpii -si ca pret- ei pantofi pe care-i purtase doi ani zi de zi, dorind marinimoasa  acelasi confort , de o si mai mare durata,  urmatoarei purtatoare.

si dup’aia m-as fi dus sa beau si sa maninc ciocolata, sa-mi reechilibrez depresia.

acu nu de la radio, de la mine, daca tot m-am ambalat:

A. merge des in România.

A. vine cînd ii e lui mai bine -sapte dimineata, zece seara, ora mesei, zile de aglomeratie(ale mele, deci)- sa-i traduc scrisori, acte, articole. io  nu-s angajata lu A.

A. m-a sunat simbata pe la ceasurile opt ale serii  sa-mi spuna ca de doua saprtamîni e fericitu posesor al unu bilet dus-intors Bucuresti, si c’a doua zi-si ia zboru’nspre România, daca am sa-i dau ceva , sa-i dau sa duca.

A. nu e  solu meu, da un plocon  pentru regina Anangliei ia cu el cind ii dau, si io-i dau mereu. el nu da niciodata nimic pentru traduceri, asa ca-mi iau io rasplata asa.

A. a ajuns in P., la regina Anangliei fara ploconu sperat. normal, magazia cu plocoane s-a golit, io nu-s fabrica de plocoane, magazinele la ora opt seara sint inchise.

regina Anangliei a fost dezamagita, io la fel.

i-a trecut repede, mie mai putin repede.

odata terminat sejuru, A. pleaca din P.(oras cu iz de iad ) cu intirziere si pierde avionu. promit ca mi-a trecut greu, da de blestemat  io nu l-am blestemat.

reintors in M., A. trece prin bucataria mea sa-mi dea plocoanele pentru odraslele mele trimise de  matusile lor.

io facusem o tarta flan cu mere

dscn2835

(un kg mere puse pe o foaie de aluat din magazin presarata cu pesmet;   trei oua se amesteca cu patru linguri de zahar, trei linguri de faina (io am inlocuit o lingura cu amidon) si 2,5 dl lapte. aromata  cu ghimbir sau scortisoara sau nimic, compozitia asta se toarna peste mere  . se tine 15 min la 225°C, apoi inca vreo 40′ la 200°C; se acopera cu folie de aluminiu in caz ca se coloreza prea de tot)

dscn2839

si taman m-apucasem de taclale pe messenger  cu M. din P., Prietena mea , cînd a aparut A.

si m-am pomenit, dracia-dracului, ca n-am chef sa-i dau din tarta!

da i-am dat.

fara parere de rau ca nu mai era gaz in aruncatoru de flacari,  deci si inainte, si dupa caramelizare, tarta mea arata tot asa

dscn2840

deci groaznic. deci fapta nu in totalitate buna.

 
3 comentarii

Scris de pe Decembrie 10, 2008 în 1, SHUCK HAPPENS

 

3 responses to “fapte bune anu are

  1. Aimee

    Decembrie 11, 2008 at 4:18 pm

    hehe – si nu ma indoiesc ca Regina Anangliei va primi pana la urma un plocon sau doua, macar de la mos, daca nu de la tine.
    Mie mi se face rusine de lipsa de rusine a altora care dau cadouri care nu pot fi folosite sau sunt prea folosite altora, crezand ca in felul asta fac o fapta buna…
    Uffff !

    Apreciază

     
  2. Vania

    Decembrie 11, 2008 at 5:52 pm

    În apropierea tartei aş face şi eu o faptă bună, sparlind dintr-însa…

    Apreciază

     
  3. windwhisperer

    Decembrie 11, 2008 at 8:57 pm

    „salata comisioanelor ” pffff
    nu se compara cu flantartata:)
    Gday , chocolate!
    j,

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: