ciocolata temperata

Aurora vrea sa-si lase cu gurile cascate rudele  prin alianta si, de ce nu,  intregu-i  clan sicilian , cea de-a 18- a comemorare a zilei cînd n-a avut alceva mai bun de facut decit sa zica „si” e -hotarît!- momentu cel mai potrivit .

hotarîrea îi da fiori, ba chiar accese de panica, si va avea -cu siguranta- drept efect secundar pierderea titlurilor de  principessa di panacotta si contessa di tiramisú obtinute de la onorata adunare  înca de la a patra ocazie consecutiva -si tot asa pîn’la a saptispea. de înteles, doar nobles oblij!- cind aceasta  s-a pomenit cu bunataturile alea sub nas. mereu cu alea, numai cu alea. numa si numa cu alea.

pentru Aurora detronarea e doar collateral damage, inalta companie – doar la figurat, la propriu nici un sposato si nici o sposa nu trece granita lu un metru saiscinci. nici macar pe tocuri. oh, ba da, spozele, în latime. – va fi pusa’n situatia de-a recunoaste  ca Aurora stie sa faca si alt desert, ceva cu  ciocolata, par egzamplu. ceva comme a casa, se intelege. comme acasa la mine, intensa  relatie de amicitie dintre ciocolata si umila-mi persoana fiind cunoscuta -si nu’ntotdeauna pe drept considerata gaju reusitei- de catre a noastra  Aurora. pai a noastra, ca de cind o tot pomenesc, nu se poa sa nu se fi’ntimplat ceva la nivelu afectului dvs.

speriata de propriu-i curaj, Aurora îmi cere cel mult o reteta.  si muuulte, de fapt  toaaate informatiile ,  detaliile si trucurile de infrastructura si tehnica pe care le stiu, ca si pe alea de care n-am habar. cheia succesului, cum ar veni.

acu pauza de ciocolata, ca sa prind puteri:

.

asa.

unde ramasesm? a, la declansarea procesului de afinitate intre  elementele Aurora –simbol Au!T(iramisu)17P(anacotta)17, in tabelu lu Desserteiev– si Desert-simbol Detoatecelesinunumasmîntinamascarponesavoiardisaupudradecacaocernutadeasupra vaselorcutiramisú, in acelasi tabel– .

prin metode fizice si chimice obisnuite Au!T17P17 e greu de compus sau descompus, asa ca’ncep cu ce-i mai important la reteta de tort la care s-a oprit, si-anume trucu cu aspectu,  în timp ce-i pun in brate formele pentru blat. trucu asta se cheama temperarea ciocolatei si-are de-a face cu cele vro 34°C ale glazurii . Aurora sare ca fripta cind aude de ele, si-i gata sa lase sa cada trei sferturi din infrastructura-mi pe podea; o parte din ea fiind de sticla, dulapurile ar fi avut mai putine motive sa geama. Aurora , însa, e pe faza si, din ce in ce mai plina de sperante, îmi zice „pai sa-mi dai si termometru’, ca io nici de-ala n-am”.

pa-ha-ha-i ni-hi-hi-ci i-oho-ho-o n-aha-ha-m, zic io si-o asigur ca nu de lipsurile ei rîd, ci de prezenta amintirii unei zile cind era Clara mica si bolnavioara, iar tat’su, sosit acasa bolnavior, îi zice doctorului (care tocma se uita la termometru cu care masurasem temperatura copchilului, e cum?, asa cum se ia la copchii micuti ) ca si el e cam febril, iar doctoru, aflat in cursa contra gripei, zice pai baga termometru sub limba ca-s grabit, mai am vro sase vizite pîn peste un sfert de ceas cind e ora consultatiilor la cabinet. (doctoru)zis si (tat’su)facut.

si-atunci am ris. io, doctoru si clara. acu rîde si Aurora, da cam cu juma de gur. sa topeasca 2/3 din ciocolata, sa adauge treimea netopita, sa amestece bine, sa lase totul sa se raceasca, apoi sa puna din nou pe foc si sa’ncalzeasca pîna simte la deget , instrumentu cel mai de baza, o caldura cam ca cea a unui obrajor de copil adormit, e prea mult cerut de la o incepatoare ca ea. a temperat ea multe/i la viata ei, dar la ciocolata nu se’ncumeta.

dupa vro doua ore de  uitat la poze si retete io ma simt mai grasa cu vro doo kile- in ciuda lichidului sub forma de bale pierdut pîntre foile cartilor cu bucate-, iar Aurora taie nodu gordian: mousse au chocolat! nu tórturi, nu bavarois, nu nimic, spuma de ciocolata fac !! si basta!

si’anume reteta asta (pe care io o prefer penca lu colocataru i se pare „cam grea”, deci , in teorie, ramîne  multa pentru a doua zi, s-o maninc  io toata), simpla si’n patru pasi:

unu -se lasa-n grija robotului de bucatarie -indiferent de marca. poa sa fie Ken(wood), poa sa fie Philip(s), poa sa fie Kitch(enAid)…(ei da, io cre ca e si vrun Kitch pe lumea asta, de cind am auzit d’un baietel pe care-l cheama Kia! )-   albusurile de la sase oua , impreuna cu 160 g zahar pudra. stie el ce sa faca cu ele.

doi – in timpu asta, untul moale se amesteca cu galbenusurile si cu ciocolata topita.

trei – se adauga spuma de albusuri -amestecind prin rasturnare- celei de ciocolata.

patru -se invîrte cam o ora pîn juru frigierului, sau mai mult, sau mai putin, pina se considera ca e spuma destul de rece, sau alaiu imposibil de temperat

sosul e smîntina data in fiert în care s-a topit (departe de foc) ciocolata alba

iar brizbrizurile le facem din putina, foarte putina ciocolata topita (dar nu temperata)  cu dosul liguritei (pastilele) ,sau din virful linguritei/sacului de ornat (restu de zmîngaleli)

si uite asta fu cu Aurora si cu ciocolata.