entry din science tunnel

am pedalat c’o viteza umpicut mai mica decit cea a luminii pe strazile unui oras nemtesc ( la viteza aia, nici vorba sa am timp sa deslusec pe placa indicatoare care),nici o curba n-am luat cum tre, nu-i de mirare ca dupa 30 de secunde de ocoluri (cîte? ) ma dureau picioarele, si nu-mi mai amintesc mai nimic, decit: 

– cit de dezamagita am fost de costumul de astronaut in carefrank de winne a petrecut doispe zile -n spatiu acu citiva ani ! nu prea stiu cum ma asteptam sa arate, da nici asa, din stofa de rucsac …desi, parca avusesera itele alt patron …da tot a rucsac arata !

 

-cit de nerabdatoare sint sa apara pe piata geamurile alea care se spala singure!

 

– cît de imbecila am fost cind am raspuns „aiurea! doar bucataria!”, cind ghidul, care ne vorbea despre importanta matematicii si studiul (si eventualele -si doritele- aplicatii ale) quasicristalului, a adus vorba de teflon, iar io m-am trezit zicind ca au aparut tigai in care po sa tai cu cutitu al mai ascutit, ca lor nu le pasa, penca-s facute dintr-un aliaj de aluminiu, palladium si mangan, mi-a zis „oh, dar chiar va intereseaza stiinta”( ori o fi facut probabil aluzie la intrarea gratuita in tunelul stiintei?)!! nu puteam sa ma dau desteapta????

a, pentru cei inetersati: cam patru mii de euro costa asa o tigaie

 

 

– cît era de grea bucatatica de meteorit adusa din australia!