RSS

titlu cu peste

12 Sep

luni, cît a fost ziua de lunga, n-am scos o vorba. din virful unghiilor ciobite de la mîini si pîna’n  al acelora nelacuite de la picioare, am fost tacere.  muta, m-am rastit din priviri la telefon sa-si tina gura  , din cînd in cînd am desenat cuvintele potrivite unei zile destul de obisnuite – cu seara’n sînu’ familiei-  cu umerii, capul si mîinile. doar din coate n-am dat. 

din priviri i-am spus ca m-am indragostit de pielea-i bine intinsa pe trup si de ochii-i bulbucati, cu degetele am aratat vînzatoarei ca vreau patru. patru pastravi, deci? am clatinat afirmativ din cap si i-am zimbit in semn de multumire si la gindu’ ca azi da, da, pestele se potriveste cel mai bine.

in afara ca m-a gasit pe mine, colocataru -mi a mai avut ghinionu a trei accidente de circulatie si unu’ de peste. a scapat din toate teafar si vatamat pe alocuri. in masina nu-i e frica sa se urce , dar peste nu vrea sa manînce decit   eventual din ala ajuns in stare  de fileu. in starea asta, inainte de a ateriza in oala de fiert la aburi (de fumet de peste cu vin), au ajuns deci pastravii. nu de alta, dar abia asteptam sa verific priceperea  noului cutit de filetat. lînga peste  am facut orez prajit  

[orezul ( Pandan, tailandez) fiert  in apa sarata,  scurs si lasat sa se raceasca, paoi  prajit scurt in ulei bine incins (de arahide), în care  se prajise pret de- o secunda mult patrunjel tocat, la foc mediu. l-am amestecat cu ciuperci si ceapa charlotte pregatite à blanc(adica înabusite in foarte putin unt , ceva vin alb, sare si piper alb), si cu cuburi de dovlecei in prealabil fierti la aburi. am asezonat doar cu sare si piper pentru ca  aroma orezului merita toata atentia. sosul de soia sau pasta de curry e pentru alta data.]  jenant, stiu, ca i-am lasat burtile s’atîrne si n-am taiat frumos si-n asa fel de artistic încît s’arate ca un fileu , dar asta e. zer uil bi an necst taim, zatz for sior. cam la fel de sigur e si ca daca mai ramîne vreun os, nu stiu cum naibii se face, dar tot numa’n fileul d e pe farfuria colocatarului ajunge. un ghinionist! noroc ca pastravul are oase mici!   

  urmare’a’ncercarilor mele -nu întotdeauna la fel de asidue-  de’a asigura  copiilor o alimentatie variata si rationala, colocatarului (si) colesterol bun, iar mie, pe linga  toate astea la un loc, placerea – cu toate ale ei mici imperfectiuni- lu pun’te masa, scoal’te masa,  cam de doua ori pe saptamîna , din adîncu cratitelor sau tigailor , pe farfurii adinci sau plate, trebuie sa apara peste. deci, azi am facut un quiche cu ton din cutie

 primeste de la mine reteta -si alte sfaturi ultile- cel care va ghici cine a gasit un os in portia-i.

iar reteta de aluat ( luata dintr-o carte româneasca. rapida, iar rezultatul e absolut delicios) o capata cel ce va ghici cine a pus -doar ce m-am intors cu spatele- o cutie intreaga de zahar farin pe placinta cu  mere.

 
6 comentarii

Scris de pe Septembrie 12, 2008 în 1, nici blog fara pîine

 

6 responses to “titlu cu peste

  1. sidi2u

    Septembrie 13, 2008 at 5:50 pm

    ” „

    Apreciază

     
  2. sidi2u

    Septembrie 13, 2008 at 5:55 pm

    Imi place sa tac. O fac in fiecare dimineata. Tac si n-am chef sa deschid gura la nimic. Depinde foarte mult de cat de bine stiu colegii de camera si de servici sa ma lase in pace macar pana pe la 10 dimineata. Cafeaua trebuie sa-si faca efectul si eu sa am chef sa vorbesc.
    Mesajul de mai sus ma reprezinta – program de luni pana vineri de la 5:30AM la 10:00AM- program de liniste…😉
    Aluatul placintei cu mere de mai sus are aceleasi ingredente ca ale placintei mele cu visine?
    Urasc scortisoara!

    Apreciază

     
  3. ciocolatacupiper

    Septembrie 14, 2008 at 1:06 pm

    apai si io exact la fel, numai ca luni m-a tinut toata ziua.
    a, la mine si in uichend e la fel. ceilalti poa sa vorbeasca(de perferinta nu, da doar n-o sa le pun calus! desi mi-a trecut ideea de multe ori prin minte, si faina imagine pîn imaginatie), doar pe mine s ama lase’n pacea mea.

    despre aluat ti-am scris la tine’n blog.
    da de ce-o urasti domne, ce ti-a facut?

    Apreciază

     
  4. sidi2u

    Septembrie 14, 2008 at 2:22 pm

    In week-end nu ma trezesc la 5:30 si imi permit sa-i trec cu vederea, mai ales ca e incetosata…
    Scortica nu-mi place. In placinta cu mere pun mai deloc daca vreau sa pot manca si eu. Ciudatenii Sidonie…
    In loc de visine mama mai punea prune. De-alea bine coapte si taiate felii, poate in 6-8 felii. Cu alte fructe n-am gustat.

    Apreciază

     
  5. georgemotoc

    Septembrie 16, 2008 at 1:10 pm

    Era sa lesin de cind ma tot uit la prajitura aia cu mere -) Da’ stiti ce n-am mincat de tare tare mult? Gombocz cu prune. Na, stie cineva sa faca asta?

    Apreciază

     
  6. crisatcross

    Septembrie 17, 2008 at 4:11 pm

    Vai, ca parca suntem din acelasi film…

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: