RSS

pe aripile vintului

06 Iul

starring: vecina mea (alta decit tanti Tini, si ultima, ca-n partea cealalta e cimp. anu asta, cu papusoi)

io zic ca vizavi de oferta generoasa de  mijloace prin  care ne simplificam  viata in timpurile astea moderne, nostalgia -si tendinta noastra de a le mentine nealterate fie si cu ajutoru celui mai modern aparat de respiratie artificiala- zapezilor de altadata nu va pierde niciodata teren.

uite, par egzamplu, foarte olandeza mea vecina A-M. („cum, nu stii sa patinezi? un olandez adevarat stie sa patineze, inoate, si sa mearga cu bicicleta”/ „pai , stii, io…”/”da, stiu, voi cei din estul europei n-ati avut posib…”/ „e, posibilitati ar fi fost, doar ca-s io mai tantaloanca” … de asemeni-ca un olandez adevarat- e  priceputa  in driblarea atit al portocaliului, cit si al federalului fisc -olandezii care construiesc aici , daca lucreaza in olanda, nu platesc cinci ani taxe cadastrale sau de alte feluri nici in tara’n care-si fac slujba, nici in cea in care si-au pus acoperis deasupra capului…sau, daca tot tre sa plateasca ceva, sumele sint cu mult mai mici decit ale celorlati platitori de biruri.  alt fain  dribling : cel al construirii unei piscine sub denumirea de iaz – in gradina, daca terenul acesteia e înscris cadastral ca teren agricol, ceea ce de obicei e cazul, nu ai voie sa construiesti nimic cu  fundatie betonata, dar o balta-n curte, cu albie ‘mbracata-n folie, se aproba fara probleme…ca tu pui folie de …beton, asta-i alta treaba, au inspectorii prea mult de lucru , ca s avina sa controleze si respectarea  datelor inscrise in cererea de constructie-. mamaaaaa, ce mai  parantezaaa!!! gata, o inchei)

si pun o poza cu mîncare, ca sa mearga lectura mai usor:

(sos cu portocale, iar pe foaia de salata e andiva prea prajita. e, mi se mai intimpla si mie)

gata cu pauza publicitara, sa trecem mai departe:

e, vecina mea e un caz din asta care traieste in ditai conacu cu opaite cu senzori la usa si pe energie solara in gradina, se deplaseaza c’o trasura trasa de -o maxima herghelie, in fiecare buzunar al pantalonului -chiar, n-am vazut-o niciodata in fusta, sau rochie!- poarta cite un telefon chiar si cind isi duce ciinele la plimbare, are televizor chiar si’n garaj -…bon, acolo si-au facut camera de sedere, ca sa nu se faca mizerie-n casa…totusi, televizor in garaj, amonavi asta -i  dovada  belsuguli decadent in care traim. anfen, unii-,  dirijeaza de la domicil,  prin computer, afacerea-i despre pastreaza o discretie care -de altfel- n-o prea caracterizeaza , dar si tine la loc de cinste bunu obicei al bunicii starbunicii noastre de a albi rufele întinzînu-le pe iarba la uscat.

alt apoza, ca sa marim suspansu:

(am mai pus-o? mei bi. sigur e c’as mînca niste fasoleeeeeeeeee)

ne desparte un gard viu de mai mult de doi metri, daca un vint nebun nu si-ar fi facut de cap cu rufele ei asa cum si-a facut mai dupa amiaza si cu o minge de-a lui Nadal -pupa-l-as io de baiat luptator si frumos!- la a nu stiu cîta minge de set, nu as fi stiut de romanticele-i inclinatii.

tocmai  scoteam -pacatoasa de mine! -rufele din masina , cind aud soneria.

imi fac sperante -ce s-au dovedit desarte- ca si altcineva in afara de mine aude soneria in casa asta, asa ca-mi continui treaba, apoi ies cu cosu cu rufe afara.

la usa din spate, vecina. cu un cearceaf mînjit cu praf de caramida  si cu un altu  greu de identificat cu ochiul liber, praful generic, ca sa zic asa.

in fata cashii noastre au loc lucrari ce implica ciment, caramida si ….alte denumiri pe care nu le cunosc , deci am crezut ca a venit sa-mi reclame directia vintului care-i murdareste rufele proaspat spalate. alta pacatoasa!

in acelasi moment , insa, am vazut camasi si chiloti atirnati in gardu viu cu un simt al  esteticului de care numa mama natura poate fi in stare.  mi-am dat instantaneu seama ca nici  tomberonul in care depunem plasticele reciclabile nu fusese -ca de obicei- deranjat de la locu lui de vreo minge ratacita de-a lui Jonas, ci de alt neastîmparat.

convingerea mi-a fost confirmata de catre vecina intr-o povestire cu atita lux de amanunte , incit, cind  in sfirsit am ajuns sa-ntind chilotii nostri pe culme, ei erau pe jumatate uscati.

THE END

 

One response to “pe aripile vintului

  1. andreimeszaros

    Iulie 8, 2008 at 7:59 pm

    Luminitaaaa, esti si aici!, trebuie sa-mi pun la punct blogu` de pe wordpres si sa inviem comunitatea, pana atunci ia vezi, poate faci o licoare magica care turnata pe tastatura sa redreseze yahuuuu ! van Mészáros

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: