RSS

la desert, jazz

24 Mai
cind mi se face dor de-acasa, adica de apartamentu parintesc, fac mamaliga.
pentru ca imi aminteste de zilele cind maica-mea nu avea nervi, si -l inlocuia in bucatarie pe cel pe care , acum, dupa  ce-am citit o carte despre bucataria evului mediu ( si unui secol-doua de dupa), il pot numi fara rezerve cel mai desavirsit urmas al chef-ilor de curti regale si bisericesti – ca prea-i semanau ciorbele cu potají-urile , deserturile cu turtele, si carnurile cu…cu carnurile din vremile alea- , adica pe taica-meu.
care, desi – sau, poate ca tocmai de-aia- pîna la 16 ani n-a stiut ca lumea nu incepe si nu se sfirseste pe malul Prutului.
 
bun, in zilele alea, maica-mea se punea pe cocoleala si facea de toate cele, de-aveam cu ce ne amari zilele cel putin o saptamîna, dar, mai ales, punea de-o  mamaliga maaare, din care, inainte sa o rastoarne pe fundul de mamaliga (denumire pe care abia de curind am inteles-o: orice lucru are cap, si coada. deci si mamaliga. ca ursu, cum ar veni. acu, daca amîndorura le lipseste coada din acelasi motiv, inca nu stiu, asupra problemei voi medita cu prima ocazie. ) , ma striga, si-mi dadea pe-o farfurie incalzita deasupra oalei cu ciorba o portie zdravana de mamaliga pe care-o amestecam mai intii cu unt, iar, citiva ani mai tirziu, penca auzisem si io de calorii, cu iaurt, sau cu lapte batut. ceea ce,cre ca  era bun, da nu asa de bun. de asta-s sigura.
 
ferice insa de mine ca zilele alea nu erau prea dese, deci, nici doru n-are cum sa ma apuce prea des, deci, lista  nereusitelor  mele  bucataresti – la capitolu „ca la mama acasa”, despre celelate capitole preferind sa pastrez traditionala tacere impusa in timpu mesii, cu care, citeodata, parca-mi pare rau ca nu mi-am obisnit odraslele. adica atunci cind e mai bun puiu in magazin decit ala de curte… sau alte ifose din astea de care acu nu vreau sa-mi amintesc, ca tre sa termin postu asta.- creste la fel de repede ca un aluat cu drojdie facut la rece. adica, incet.
 
ieri, a fost asa o zi.
si ieri, ca si cu alte ocazii din astea, mamaliga mea a aratat definitive  asemanari cu fluviul Galben – pe care nu stiu cum il cheama  mama lui la masa, si-s si prea lenesa sa-l intreb pe nea Google daca e yangtze, sau altcumva- asa ca pun aici poza cu singura mamaliga care mi-a resuit vreodata. ingioi:
 
bineinteles ca reusita asat m-a stimulat, si-am mai facut si
.
 aci se opreste insa seria de  mamaligi cu succese . of, ce timpuri!
 
la mamaliga, am facut ostropel cu pui. alt fel sa-mi  amintesc de zilele bune. abia cind am mincat din el mi-am dat seama ca al maica-mii era facut cu usturoi, si nu cu ceapa. am plins degeaba. de fapt, nu chiar: comesenii, nestiind la ce sa se astepte, s-au declarat multumiti, drept pt care au incercat sa retina numele, ca sa stie ce sa ceara cind or ajunge la mamaie in România. nu-mi ramîne decit sa sper ca atunci cind va fi sa fie, maica-mea va fi asa cum o cunosc. nervoasa. iar ei sa-si puna pofta-n cui, si sa nu ma dea de gol fata de cele doua matusi care le fac toate pohtele , ca io mi-s doar in vacanta!
 
acu, ca sa termin totusi intr-n mod care sa-mi pastreze neclintita increderea’n talentu la mestecat in cratite, ma propun candidata la concursu de cel mai dezolant meniu ever: supa cu galuste facute de jonas cu lingura de servit, asa ca,  din doua oua, i-au iesit cinci galuste numarate si ras-numarate (dupa intoarcerea-mi de la locu de fumat), mamaliga lichida cu pseudostropel, si desert cu inghetata (da n-am avut inghetata, asa ca mi-a fost nu stiu cum sa mai fac „papucei cu mere”-wat’s in a name! auzi de colo, papuci cu aroma de mere! mai rar!-, si-am facut ceva ce seamana a altceva. sau cam asa ceva.) si mere flambate cu atita calvados, incit, pe  colocataru, pina sa apuce sa intrebe da ce alcool ai pus tu acilea, l-a si luat somnu. c’asa face alcoolu cu el, il adoarme.
 
concluzie, de parca mai era nevoie de ea: fumatu si alcoolu dauneza. 
 
nota: merele
le-am descoperit ieri in magazin, si, tot de ieri, au detronat pe  belgianul jonagold – da, jonathan plus golden – care era preferatul meu in orice forma: jazz este mai crocant, si totusi mai suculent,  iar in tigaie are un comportament mai; fiind putin mai dulce decit jonagold, are nevoie de mai putin zahar; apoi,   putin unt, un praf de sare, unul unul de scortiosara, unul  de piper alb, ba doua. apoi calvados. dupa plac.
(aici trebuia sa fie poza cu desertu meu care, la o a doua vedere, mi se pare ca seamana cu bradu de craciun. wordpress nu numai ca nu lipeste poze, dar nici tot ce scriu eu nu ia. o fi stiind el ceva) 
  
 
 
 
9 comentarii

Scris de pe Mai 24, 2008 în nici blog fara pîine

 

9 responses to “la desert, jazz

  1. sidi2u

    Mai 25, 2008 at 3:07 pm

    Iote si fotografiile! „Dor de apartament”, imi place cum suna… Iar concluzia e mai mult decat subtila. Dauneaza cui? (bugetului, nu? doar nu sanatatii!😉 )
    I-ai lasat pe copii sa gateasca? Ai curaj!

    Apreciază

     
  2. ciocolatacupiper

    Mai 25, 2008 at 10:30 pm

    io stiu asa: daca vrea copilu sa ajute, nu-l refuza, ca dup’aia, sa vrei tú sa te ajute, si n-o sa te mai. (din experienta proprie:D)
    lui jonas, spre deosebire de clara, ii place sa faca si altceva in bucatarie decit sa manince. ma juta amîndoi(cind ii prind!), dar el pune intrebri despre produse , a invatat sa taie julienne, in timp ce sora-sa…eh, sora-sa, il suprvegheaza si-i da sfaturi:))
    hotarise sa se fac buctar, dar ca a aflat ca nu e o meserie din care devii putred de bogat, deci s-a razgindit. galustele au fost e-nor-me, dr ne-am distrat copios . a promis sa le faca data viitoare cu lingurita. sa-l cred?

    Apreciază

     
  3. sidi2u

    Mai 26, 2008 at 4:31 pm

    Ai tai sunt mai mari si poate ca tu mai ai nervi. Eu imi propun sa o includ si pe Petra in ale bucataritului pentru ca i-ar placea la nebunie, dar cand vine timpul sa ma ajute, ca doar ii promit ca o s-o las, nu ma pot abtine si o scot din ecuatie. Ce mama pot fi! Vai si-amar! Ma straduiesc, sa stii!

    Apreciază

     
  4. crisatcross

    Mai 26, 2008 at 4:40 pm

    Eu nu stiu ce-i ala ostropel, dar o sa caut sa mai elucidez un mister din multele, insa mie ostropelul asta imi transforma, precum la cainele lui Pavlov, glandele salivare in stropitoare. O-strop-el!…cred ca de-aici vine…

    Apreciază

     
  5. ciocolatacupiper

    Mai 26, 2008 at 9:49 pm

    sidi- nu mi am nici nervi, da nici nu ma mai tin puterile, d’aia-i chem in ajutor;;)
    hai ca s-ar descurca Petra sa curete morcovi, sau sa taie ciuperci, sa aduca ceva din frigider, sa duca resturile de legume la groapa de compost:)… si uite’asa, inttr-o bun zi o sa te pomenesti cu clatite,galete, toasturi specile, omlete sau hamburgheri pe masa! din care e preferabil sa iei portie dubla, ca sa ai putere sa speli bucataria . chiar si pe tavan=))

    cris- =))
    maica-mea ma punea sa curat cite o funie de usturoi, sa-l tai(taie-l tu , mama, ca tu poti mi bine), apoi il prajea cu rosii. deci un sos de rosii usturoiat. sau unul de usturoi, inrosit…
    io, mai desteapta,si ca sa po sa scap repede , sa ma duc sa ma uit la televizor sau sa citesc(cre ca mai bine ar sedea sa zic „ca sa po sa invat”…nu?;;)) din banii de sorcova am cumprat o chestie de-aia de stircit usturoiul; daca-mi aduceam aminte de asta inainte sa curat -si tai- tona de ceapa…
    ma chinuie insa un gind: cum sa le zic ca se cheama, cind o fi sa fac ostropel adevarat?

    Apreciază

     
  6. sidi2u

    Mai 26, 2008 at 11:06 pm

    Crezi ca ar face diferenta intre ostropel (de la onion, ca doar nu de la ajuin / ui) si ustropel (de la usturoi). Ce zici? Ar merge?

    Apreciază

     
  7. ciocolatacupiper

    Mai 27, 2008 at 5:03 pm

    daaaaaaa! asta e! m-ai salvat! nici nu stiu cum sa-ti multumesc! eventual cu o poza cu crevetii de azi?;)

    Apreciază

     
  8. sidi2u

    Mai 27, 2008 at 11:17 pm

    CREVETI, CREVETI, CREVETI!!! Unde-s?

    Apreciază

     
  9. pinguilde

    Iunie 17, 2008 at 11:43 am

    Doar asa, sa nu ramana copilul in eroare. Meseria de bucatar poate ingrasa si contul. Si nu ma refer doar la Jamie.😉

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: