RSS

do you speak…

16 Mai

Dupa deschiderea complexului de cladiri care adaposteste mai multe magazine decit i-ar trebui oraselului asta chiar daca , peste noapte, ar creste cit New-York intr-o suta de ani, pesimistele asteptari ale comerciantilor de pe cum ar veni shanzelize-u’ ( sau fifseaveniu-u’…sau, mai aproape de nasu meu, Meir-ul din Anvers) local nu se adeveresc.

 

Sediile magazinelor care-au lasat renumele strazii pentru ce e(ra) , mutindu-si calabalîcu’n organu vital al economiei orasului(dixit primaru cind l-au urecheat astia c’a falimentat orasu cu febra lui constructi…va) nu ramin goale, nu intra’n paragina sau in colimatoru sanzabri(st)ilor, bien au contraire, nici n-a pierit bine izu de brinzeturi si de incaltari ieftine – sa fie clar, ma refer la doua, do-ua magazine!- din ele, ca hop, au si aparut altele in loc!

 

Doua ( unu’, al unei poloneze, cu brizbrizuri si parfumuri de cinci bani care-arata de doi bani ; altu’, al unui cuplu de chinezi cel putin milenari, cu tot ce-i trebuie omului in casa (cind vrea sa depaseasca nivelu maxim de kitsch suportabil. Admisibil. Legal.): casete de bijuterii imbracate-n silon – ca furou’ maica-mii cumparat undeva la sfirsitu anilor ‘60, intr-o pornire irezistibila de a se simti emancipata, furou in care mamaaa, ce printesa eram! Pina pe la vreo zece ani. unspe?– si pardosite cu bilute de plastic, ceasuri de perete care-ti amintesc de roata de rezerva a ferrariului niciodata avut, “tablouri” animate (alea in care cascade curg lin , incadrate de un joc de lumini demn de pomu de craciun din fata primariei din Cucuietii din deal . cu , si fara muzica.), iatagane, buzdugane, perne de ornament in forma de organe vitale si organe, statuete (minuscule -cu etajere (de palcaj vopsit ca abanosu) aferente-, sau maricele, pe baterii, care-si ridica fusta-n cap sau isi lasa pantalonii-n vine) si vaze enorme, din jad dupa pret, din plastic infect dupa culoare si aspect.) dintre ele le stiam deja, la vitrinele lor ii las pe-astia mici ai mei cind vreau sa dau o fuga la brutarie, iar ei nu-s dispusi sa ma urmeze pentru ca nu-i aia unde au si praline de-alea bune. La care sa se uite.

 

Bun, de la brutarie, se poate intimpla sa intru’ n viteza si la macelar, apoi în dugheana de presa, de ce nu si in discountu cu textile ce-ar putea sa se potriveasca rudelor sarace din românia. Sarace, pentru ca n-au avut cum sa aleaga alta in locul meu, caci, de altfel, ma refer la regina angliei,a.k.a. Ana, ale carei dorinte sint lege (cu tocmeala, cind imi reuseste) pentru mine.

Indiferent cit de lung imi e traseu’, copiii nu-mi simt lipsa. Se muta de la o vitrina la alta , ba pe stinga strazii, ba pe dreapta, dar , chiar daca e aglomeratie , tot ii depistez usor : dupa hohotele de ris. Ultima data se tavaleau de ris planuind cadourile pentru ziua mea. pe care le vor cumpara de la chinez, se intelege. si un mic sumpliment de la poloneza. Of, ca nu putea sa le vina ideea mai devreme! tre s’astept acu pîna la anu.

 

Astazi am descoperit inca un butic . abia deschis de vreo saptamina incoace. Unul cu delicatesuri, zice pancarta -scrisa cam amatoristic- de deasupra usii. Ma mai uit o data la fusta Marc O’Polo care nu m-ar incapea nici ca mîneca, nici in vis, il insfac tocmai la timp pe Jonas de pantaloni si guler si-i amortizez cazatura de pe blocul ormanetal de beton pe care se cocotatse sa faca pe Fred Astaire (pe care, sigur ca nu-l cunosate. da’ mai are timp), si ma indrept inspre butic. Daca gasesc macar balsamic adevarat de Modena, dau pe un sfert de litru cit pe un sfert de fusta (daca…), deci,  cel putin, pot sa zic ca m-am ales cu ceva, nu?

 

Jonas a zis “cooool” de cum aintrat si a vazut farfuriutele pline de pe tejghea, paharele cu scobitori si teancul de servetele. Si s-a pus pe mîncat. Pîna s-a saturat. Apoi, a inceput sa guste.

 

Eu, tot de cum am intrat am zis “ aiurea! pai masline , frunze de vita de vie , smochine, ceai, am mai vazut, ce nasol, ma asteptam la altceva, dar daca tot sintem aici , ia sa vad, poate niste baclava… de o fi buna, ca parca nu prea arata…oricum, e curat magazinul, ia zi, sint bune rosiile alea uscate? “

“mama, cumpara vinete si ardei umpluti cu orez” zice jonas, iar eu, desi cu gura plina (luasem-bineinteles, si bineinteles din intimlplare- cea mai mare felie de rosie uscata), ma apuc sa-i arat -cu degetu’. ca taranu, da- : vinete, ardei umpluti, icre, tzatzikis si langustine nu cumpar, doar stii ca le fac si eu, si nu stiu daca astea or fi bune, ca nu arata totul de calitate aici.

 

Vînzatorul, imbracat cu o camasa impecabil calcata (despre care eu, ca gospodina ne-ideala, sint singura ca nu venea de la curatatorie. n-avea dungile pe care le lasa masina de impachetat), proaspat ras, proaspat frezat, se apropie, da farfuriuta cu vinete mai aproape de mine, si zice “bunaziua, ce faci?” In româneste, asa cum vorbisem si eu cu Jonas.

 

Nu i-am zis ce fac, ca doar nu se cade sa spui unui necunoscut ca te c…pe tine de surpriza , si , mai ales, de gindu’ ca oare ce-am zis, am zis de rau, cum s-o dreg acu?

l-am intrebat –toot in româneste! pai?- daca e român, sau care-i treaba? Am mai simtit ca fac pe mine, dar de usurare, cind a zis intr-o olandeza cam schioapa, dar cu un accent aproape perfect (de unde, banuiala mea ca olandezii le baga alohtonilor ceva ce stimuleaza hrrrr-urile si intonatiile specifice in cafeaua din pauza cursului de lb olandeza, se adevereste) ca e irakez, dar a locuit in Colentina vroe sase luni.

 

Faptul ca tovarasu-i de afaceri, un marocan, mi-a cerut -jumate’n olandeza, trei sferturi in franceza- ajutor in dezvoltarea comertului pe care-l intentioneaza in România, unde ar avea nevoie de cineva care sa priceapa bine ce se vorbeste p’împrejur, nu m-a mai surprins , l-am refuzat invocind preocupari de importanta mondiala. gindind ceva pe româneste. Asa.

 

Baclavaua e buna, rosiile la fel (+ mai ieftine decit in salad- bar-ul din Delhaize), otet adevarat de Modena nu aveau. in schimb, aveau aceleasi prajiturele spaniole pe care jonas le-a varsat in masina, in drum spre Carcassonne, intr-o punga care i-a ajuns sub nas exact al ultimo minuto , dupa ce senor Laurent, care fusese special pentru noi pîna in Andorra sa le achizitioneze, l-a indopat ca pe-un curcan de craciun, refuzu copilului fiind interpretat de el drept jena.

Da pe-astea nu le-am cumparat.

 

iar la chinez n-am vrut cu nici un chip sa intru, in ciuda insistentelor lui Jonas care mi-a garantat distractie deplina. daca m-ai bomban ceva si pe-acolo, si ma’intelege chinezu ?

fiule, nu te pune sa subestimezi chinezii, i-am zis in incheiere lui Jonas care afirma ca nici olandeza n-o pricepe , de unde atita româna?

 

si l-am rostogolit usurel inspre casa, c-abia se mai putea misca dupa atitea (de)gustari.

fostului vecin de cartier, cindva indragostit de-o casa in Sinaia(pîna a auzit cit vrea românu pe ea), care mi-a trintit un „bunaziua , ce mai faci?” pocit, i-am raspuns cu localu „goe, goe, ‘nke”***, prea preocupata fiind sa ma gindesc in ce limba de mai putina circulatie pot sa-i zic lu jonas sa nu mai fie asa debil. si sa nu se mai scalde cu testeru din fata parfumeriei, ca ala-i parfum de dama, ala de barbati tocmai l-au bagat vinzatoarele-n magazin.

*** daca-i ziceam ” ghini, ghini, ‘ltzam”, pun pariu ca nu ma pricepea. sau intelegea. sau pricepea

 

2 responses to “do you speak…

  1. crisatcross

    Mai 17, 2008 at 2:24 am

    Dupa hohotele de ras ma poti depista si pe mine…

    Apreciază

     
  2. sidi2u

    Mai 18, 2008 at 7:24 pm

    Imi aduc aminte ca eram ajunsi in Canada de vreo 2-3 luni si ne plimbam intr-un magazin cu familia Cristinei si barbat’su vede o pereche de gemeni si ii spune lui Philip : „Uite, tati, 2 copii la fel.” La care parintele gemenilor, nu-mi mai amintesc daca era mama sau tata, spune: „Si mai sunt si romani”. Pam-pam.

    Apreciază

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: