deci “teapa” ca-n hrisovu ala, despre Vlad Tepes, scoborît din podu lu tataie, dus in fuga’n lacasu din fundu gradinii , in scopuri intime precum cititu si stersu la poponeata.

cam cum ar veni, citînd din memorie, deci,  teapa ca’n:  ”io, Vlad voivod, mi-s de parere ca ali, osman, etc sint toti de-aceeasi  teapa! de  teapa mea! pohtiti in ea!”

asa, acu cre ca-i clar: a se citi teapa, nu teapa.

teapa de aproape un  (n)euro, deci, economic esprimîndu-ma,  mai mult tepusa:

asadar poama de cactus, cum ziceam.

sau smochina de cactus, cum sa zice p’acilea, impotriva vointii mele, care io ma ‘nebunesc dupa smochine si dupa cactusi – în ce ordine, nu conteaza, da’ n orisice caz, separat-  da’ nu chiar dupa smochina de cactus.

sa videm acu di ce nu ma. apai:

- penca e de’aceeasi teapa cu toamna de-acilea: colora, aproape insipida, cît pe ce inodora.

adicatelea vreau sa spui ca da, e frumoasa dpdv cromatic, mai frumoasa decit acilea-n poze

are gust discret , da’ discreeeet, de pepene galben sau cam asa ceva, la fel cu fructele toamnii de-acilea :frumoase la forma, lipsite de fond;

mirosu’ i ca si inexistent, la fel ca toamna de-acilea’n zilele cind nu ‘nsira taranu , pe cîmp, rahatu de porc.  da’ acilea s-ar putea sa fie de vina si nasu meu, nu numa poama.

asa. sa mai videm daca mai sint motive sa nu ma ‘nebunesc dupa poama smochina de cactus. pai ar mai fi:

- penca -surpraiz , surpraaaiz!- are tepi

- penca are seminte tari ca piatra si aspre ca glaspapiru.

de ce mi-a placut, penca , da, mi-a placut? apai:

-penca-i de teapa pepenelui galben, cum, deja,  ziceam:  masticare minima,  satietate -in ciuda structurii putin fibroase- maxima.

precum si:

-  penca-i usor de dat pîn sita si de-adaugat in proaspatu suc de portocale, cind cobaii refuza sa bage’n ei toata achizitia.

dar mai ales si:

- penca din seminte, crez io,  o sa m’aleg c-o ditai plantatia de cactusi . sa vezi atuncea tepe! anfen, tepi!

sa mai zici ca nu tiu cont de sfaturile tale, gîngure pruncu. uite, mînc lactate la micu dejuuuufft, mai zice minunatu lu mama, lingînd fleasca de coulis de fructe de padure ce i se prelinsese de pe genunchi pîna  pe laba piciorului,  apoi pina la destu al mare.

în cazu -n care, pîn absurd, va gînditi ca parca- parca  v’ar prinde bine si pe dvs lactatu :

- puneti mina de cumparati un kil de brînza proaspata (aka dulce) si- amestecati-o cu zahar dupa gustu si placerea papilelor dvs gustative (cre ca 200g, daca-mi permiteti sa-mi dau cu parerea). a nu se uita umpicu de vanilie adevarata. sau de coaja de lamîie. sau mai multu de batida de coco(nuca de cocos fiind o nuca, deci  foarte apreciata de catre copii)

în timp ce robotu’amesteca brinza cu zaharu:

- puneti mina de luati de la gura copchilului/ilor biscuitii aia petit beurre (sau altii de genu, 200g), macinati-i, amestecati macineala cu o dulceata , depuneti compozitia ‘ntr-o forma de tort cu perete detasabil. dati la rece.

tot in timp ce robotu amesteca zaharu cu brinza:

- dizolvati 4 g gelatina vegetala in fro suta de ml de smintina calda( n-aveti agar-agar, puneti d-aia ‘n foi).

gata, acu e zaharu suficient de amestecat cu brinza si smintina cu gelatina e rece, deci:

- puneti mîna de amestecati – le. bine. combinatia se toarna in forma de tort si se lasa fro doo ore, daca nu trei, la frigider.

iar mai departe va descurcati dvs

‘ntr-una din pietele-i, nationalitati conlocuitoare -dupa vorba, dupa port- sub acelasi acoperis -  sub ceru liber quoi-  joaca folbal si bea beuturi.

in piata, aia-aia, plus un supermarché. ca de-aia-i piata, quoi. les halles, adevarata piata, ‘s mai incolosa, cind m-oi mai duce in Rennes, nu mai ies din ele! qu’on se le dise!

anfen.

din supermarshe iasa un badigard sau ce era el acolosa si face semn, cu dosu’ palmii asa, ca si cum alungi o musca de pe steaku bearnez,  aluia de sedea’n cur pe trottoir la cersit.

ala era ras-tuns proaspat, curatel si mumusel. si aussi tinerel .

tînaru se face ca n-aude, n-a vede.

badigardu da si mai agité din dosu palmii, e ditai roiu de muste acu pe steaku o poavre sau cum o fi fost el acolosa.

ce faci, ma,asa la mine, ha? – zice le jeune homme, ce faci asa? sed unde vreau, ca ce chestie  m-alungi tu pe mine, ha? n-ai nici pic de respect pt oameni, baga-ti-ai lupa în ma-ta!

bon, baietu a zis pu*a, da io mi-s o doamna, nu graiesc asa. sau nu tastez. care-o zice primu’ “évidement, o doamna, nu o iei in gura”, ‘l spurc de nu-l mai curata nici apele potopului ce va sa vie.

asa. noi, astia de’nteleseram ce-a graitara bonomu, ne-am cacat pe noi de rîs. après, am apreciat respectu lui vizavi de virsta si autoritate.

dup’aia am cumparat Morbier din halles, de la ala de-mi zise ca mvai, ce ma mai débrouille an fransé, da’ cumva viu din beljic sau din fro tara est -europeana? espèce de salaud, m-a ghicit!!! numa ca, ca  vreau doo kile de Morbier , n-a ghicit, ase ca n-avea decît unu, le chauvin!!! a, vin! nu, nu vin,  cidru! cidru si Morbier: cuisine (con)fusion, quoi!

asa

cum asa?

penca-i nevoie de cam 750g ricotta si de cam tot atitea de mozzarella ca sa se simteasca bine

la ditai tava asta, din care s’or înfrupta 8 persoane, mai e nevoie de :

-  500g orez si 750g de zama de gaina. haolica, vegetarieni din lumea’ntreaga, iertati-maaaaaa!, vrui sa zic zama de legume, sau apa cu sare! (da, grame. sau, mai professional asa: o parte orez si o parte juma de lichid)

- muuuuuuulta verdeata, cita vrea muschii dvs , sau cita va ofera brazda(acilea : patrunjel, marar, ciboulette -cine-mi zice ce-i asta’n româneste, ‘i dau reteta de supa de ciocolata- , tarhon si menta)

- 3 dovlecei . (nu mai zic feliati, ca se vede, da’  zic ca opariti in apa sarata frun minut sau doo (intii feliati, apoi opariti, se’ntelege)

booon, cind toate astea de pe la lume’s adunate:

- se fierbe orezu ca la mama si tatal lui acas: se depune orezu,  la foc iute-iute-iute, impreuna cu zama, intr-un vas. sau altu. i se pune capacu   (nu i s-o pune lui, vasului,  i-l punem noi) si se da focu mic-mic-mic de’ndata ce clocoteste zama. dupa 15 min, oprim focu. ‘l lasam acolosa , pe orez,  in vas, pina -i vine de la directie contractu de transfer in altu.

- verdeturile se toaca si se amesteca cu urda sau cu magaria aia de ricotta. se asezoneaza bine-bine-bine-bien cu sare si piper.  sau cu ce vrea muschii dvs(ma gindesc la o tîra de nucusoara, sau alte exotisme)

- vasu termorezistent se stropeste -atit de imbelsugat cit va vrea muschii dvs- cu ulei , apoi se depune orezu’n el.

- peste orez se pune urda/magaria aia de ricotta  amestecata cu verdeturile taiate destul de fin si, eventual, in prealabil,  o secunda-doua oparite, ca sa -si pastreze culoarea aia mumoasa si’n cuptor.

-peste orezu peste care e brinza cu verdeturi, se pun feliile de dovlecel (sau vinete prajite, sau rosii, ce stiu io ce vrea muschii dvs?)

- peste feliile de dovlecel de deasupra orezului care-i subt brinza cu verdeturi, se pune mozzarella (sau cheddar, sau gouda, sau ia sa nu  ma bag io’n oala dvs!)

- 180°C si +/- 15 min mai tîrziu, e gata FFN.

io, acu

-

cin se scoala prea  de dimineata ca sa recolteze busuiocu, automatizat si dezordonat  trebaluieste

concluzia lu mami: dresaj prea studiat clasic -deci foarte ochei- + chiuison parfet = sic transit gloria Lumi!

-mîndro,  fusi de muncisi in gradina?

- fusei, bade, ce’ntrebare, doara ma stii gospodina! ‘n ordine aleatoare:  azi pusei rufele la soare, facui bors cu perisoare, ma epilai pe picioare, stersei prafu’n dormitoare - precum si’n camera mare-, platii amenda ta pt viteza prea mare, trimisei odraslele’ntr-o scurta plimbare – la supermarchet, da un’ sa-mi vie cu drob de sare in spinare-, baui cafea fara tzigare, tunsei iarba ca era prea mare, pusei apa in caldare si o dadui la mioare, ma scarpinai la subtzioare ,  storsei cosuri pa spinare, apoi, întru relaxare, precum orice gospodina, fui de muncii in gradina.

-Lumi, io sînt serios!

- serios si artagos, tulai, bade, nu-i frumos! da’ ce, io mi-s mai prejos?

- Lumi, io ti-am spus -cîndva-  sa lasi gradina’n seama mea, ca io stiu a separa floarea de samînta rea !

-  foaie verde de artar, te-o fi facutara soacra -mea gradinar, precum si foaie verde manioc , bade,  m-o fi crescutara  mama la bloc, dara mai ales  floare alba de sulfina, si io, bade, stiu de-atuncea, de cindva, ce-i aia floare si ce-i aia balarie in gradina!

- ba nu, Lumi, iar ai smuls ce nu trebea!

- bade, stai umpic asa: de adaptarea speciilor la mediu  ai auzit, da? eh, cum pliveam io asa, de zor, am ocservat ca balaria aia - de care nu scapam , în ciuda eforturilor tale  (nu prea des)repetate si , neaparat de mentionat, lipsite de  respect pt industria chimica- creste pîntre margarete cam ca margareta, pîntre ferigi cam ca feriga, pîntre trandafiri cam ca trandafiru -da chiar ca, numa ca n-are spini.

deci am plivit-o.

dupa care am ocservat alta balarie pa care n-o mai ocservasem pîna anu asta si care nu crestea nici cam ca ochiu boului ,pîntre ochii boului, nici ca levantica, pîntre levantici, nici cam ca macu, pîntre maci, nici cam ca tufanelele… anfen, balaria asta crestea cam ca ea asa, da crestea pîn prea multe locuri, asa ca am fost sigura ca e balarie, ca doara stii ca de cînd cu agricultura asta biologica, de pe cimpurile de-alaturea, vîntu poarta, apoi depune,  fel si fel de seminte de fel si fel de balarii  in gradinita noastra, dupa care  soarele le clorofiliceste, ploaia le  hraneste. si ele ce mai are de facut?  ele creste.multe . 

deci am plivit-o.

- deci aia era planta, Lumi! planta aia de-ai ales-o tu in magazinu ala cu flori multe in care te-ai invirtit o zi’ntreaga si-ai ales doar o planta, de ma’ntrebai mah, asta o fi  Lumi, ca ea cind se duce la magazin vine cu de toate, pa cind azi, cind am avut si io in sfirsit chef sa ma deplasez, ia doar o planta?

-  a, aia! shuck, shuck, shuck, iar am facut-o lata!?!!? haolica,   uitasem de ea!  asa cum am uita sa-ti spui c-am mai facut azi o fapta, si-anume o spuma de ciocolata! portie dubla, badie? sau, la cit esti de amarit, nu ti-o intra nici macar una simpla pe gît?

frunza verde solzi de peste, de-abia ce mînca  badea ciucalata aia buna -   linsa-sa apoi, tacticos,  pa deste-  ca  si fu iar cu voiebuna si despre gradina nici ca mai pomeneste!

pîna cind:

- Lumiiiii, stii cumva cine a - ca sa zic asa-  dat primu ajutor africanului?

- colocatare, ce stiu io e ca  sigur nu ala caruia de j’de ani incoace gura nu-i mai tace si tot zice ca-l repara el, mestesugareste

   -eh, am uitat de el! da ia zi, mai e ciocolata de-aia, spuma?

- sigur, bade, cum sa nu?! ti-o servesc îndata , cam peste vreo ‘jde ani si-o luna

az, pa la sase  dimineata,  sculat cam moarta: amigdalele cit portocalele, sinuzita cît cuprinde.

sed pa fotel si pe ginduri casnice.

vaz  prea multa casnicie pt azi, vai mie!

nu poci sa beau cafea , nu poci sa fumez, nu poci nici sa respir bine, asa ca’ncerc sa vaz ce mai zice Dali despre basini. cit de cit aer, deh.

(re)adorm de’ansezutelea,  asa suferinda si maximal sictirita cum mi-s de obicei la ore prea matinale.

fro trei ore mai tîrziu: ding-dong!

nu, nu-i muzicuta rezultata din ciocnirea porto…- a, am zis porto?! oare’ am citit pa undeva ca face bine la tuse, sau am visat? anfen- , amigdaleleor,  cind tusesc, c-acu mai si tusesc, e soneria da la usa. ura eterna aluia de-a inventat-o. tusea si soneria.

daschiz si dau cu ochii mei aia frumosi de doo fumei. cu aia cirpiti de somn si urdurosi citi zece, dau tot de doo fumei. deci nu visez.

blablablamartorii lu Jehova blablablablabl vini sî ni salveazî cî viezi cum merji trebile acusablablabl – zice fumeia aia mai vestejita.

as mai suporta sa-i aud dialectu si sa nu’nteleg ce zice, da’ mi s-a trezit si spiritu de sacrificiu , de la blestemata aia de sonerie, tare mi-as tîrî suferinta  la bucatarie pentr-o cafea s’o tigare!

deci întrerup, iertat fi-mi-ar gestu precum in cer asa si pa pamînt:

- am abonament la biblioteca si la o gazeta, lectura cacalau. bon,  citeodata mai mult  maculatura decit lectura da’ mi-o fac cu mina mea.deci imi convine.  ia-mi-o in ce nume vrei, da’ maculatura mata o refuz. am acceptat un flayer d’asta,  cindva, l-am mai si citit,  si-mi parurati fundamentalisti…

ma’ntrerupe, vestejita( doamne, iart-o pt gest! ), ca sa ceara lamuriri companiei – un par d’ala pa care urca vreju de fasole,  peruca neagra, doo kile de carbune la ochi, ruj de curva si toale de tzoapa – :

- shî vria sî zîca?

- adica fnu…îî..fnundm…îî..adica fn-um-dam-ne-talisti, silabiseste accesoriu’ de gradina, scuipind usurata ultima silaba

vestejita da din permanentu decolorat a “ahaaaa, nu pricep nimic, da’ daca dau din cap a ‘aha’, poate pacalesc oaia asta “, paru’  ambulant da sa zica ceva , numa ca i-o iau inainte:

- ca talibanu.  si ma leagan dup’un  picior pa altu – inainte de cafea, e clar ca tre sa fac neaparat pipi – , in speranta sa le luminez.

se uita la mine de parca l-au vazut pe dracu’. s-ar putea sa ma’nsel, da’ mie mie se pare ca -s si mai nelamurite. vina mea, ai supoz.

imperturbabil,  paru’ ma ia la trei-pazeste: aha, deci brosura despre avort, unde ne supunem cuvintului  lui, ca o fi,  ca o pati…

ho, ho, ho, zic io. despre chestii de-astea nu vorbim in pragu usii!

dau amindoua sa intre, zîmbitoare.

zimbesc la rindu-mi – veceu, cafea, tigara!! laif iz biutiful!- si continui: asa cum am deschis usa, asa o inchid, usurel sa nu trezesc copchiii din somnu’ cel de adolescenta . la revedere, doamnelor!

o sa mai venim, auz pîn fereastruica  deschisa a veceului.

treaba voastra, ma gîndesc.

si-mi fac trebile.

numa’ c’acu nu stiu de ce ma simt prost. poate , penca nu stiu  pe cine sa urasc c-a inventat repasaju.