recunosc deschis, pe fata:
eu nu fac nimic in viata,
doar ma duc zilnic la piata.
miros, pipai, gust legume
si fructe cu exotice nume
morcovi, pepeni sau tomate
apoi le cumpar pe toate
sa fac din ele bucate
ce vor fi infulecate
de cobai infometati .
sunati frati
din zurgalai
hai, hai.
nu-s desteapta, ori zurlie,
fac doar ce imi place mie:
ma’nvîrt prin bucatarie.
cum adica, “ce oroare!”?
” …sa tot mesteci in mîncare…
viata’i de-alte sensuri plina,
decit supa de gaina!
traiesti pentr’ o cariera,
nu pentru forel à la meunière!
viata-i muzica, lectura,
nu rahat cu mure (-n gura)!
viata-i sport, filozofie,
nu kile de sarailie,
nici o tarta fistic(hie)!
viata-i teatru si balet,
nu vitel facut blanquette!
nu traiesti ca sa maninci!
bah, ce munca! dai in brinci
pentr-o tava de petits-fours,
cind ai de toate in Carrefour.
de-a gata!
maninci un pic, ca sa traiesti!
(eventual in bucuresti)
dar ce- atita tevatura
pentru ceva ce bagi in gura
-cu mare-atentie pentru masura-
ce tot atita blablabla
pentru ceva
ce mîine-ajunge in hazna?”
cum adica?
simplu: uite, mi se pare mie
ca toata a vietii bucurie
poti s-o gasesti in bucatarie
si, deci, o pui în farfurie.
comme chez moi nu-i
“comme chez soi”
dar as vrea sa fie asa!
si-o sa fie , cred. cindva.
(sigur, nu chiar , chiar asa! m-am lasat furata de vise)
pîn-atunci, citeva retete
din ale lui Pierre Wijnants caiete
ca si din altele
la fel de cochete.
in caz ca inspiratia o sa ma gaseasca vreodata, creat[ur](i)ile mele isi vor face intrarea cu sunet de trimbite si salve de tun.
pîna atunci, ciocolatacupiper à la manière des grands chefs.
aprilie 25, 2008 la 4:45 pm
bun gasit siiiiiiiiiiiii s’auzim numa de bine:D