habemus papa…

…chiar daca papi se cîcîie enshpe ore pîn decorticheaza doo cozi de crevete penca iar mami nu-i acas

concluzia lu mami: dresaj prea studiat clasic -deci foarte ochei- + chiuison parfet = sic transit gloria Lumi!

 

fila de viata în familie

- fai Pestrito, tu esti chioara, tu chiar nu vezi ca o cioara le da puilor tîrcoale, de ce nu ti-i tii sub poale?

- “nu TI-II  tii”?? oh cum vorbesti, vezi ca ma dezamagesti! Gogule, vedea-te-as ciorba (ca sa nu zic alta vorba!), pîn sa mi te urci pe spate, discutaram cam de toate, inclusiv despre capitolu responsabilitate. ad litteram ^ti  zisei ca i-oi oua si i-oi cloci, i-oi hrani si dadaci ‘n timp ce tu te’nfoiesti si – ca coiu in caldare- pîn ograda te’nvîrtesti, DAR SLASH SI in acelasi timp, pe pui  de rele îi pazesti! in momentu asta sprijinu-ti  e imperios necesar, da’ tu te faci ca n-ai habar.

- uuh, pestrito, esti mazarfacarsecsi cind cotcodacesti ca’n  caietu de vocabular!

- oh, cita stupiditate, din a mea parte, sa  po crez c’un cocos poa sa rezolve sarcini acumulate!

- fai Pestrito, tine-ti pliscu, tu crezi c’ar fi prima oara cind m-as lua io de- o cioara? si mai du-te’n pana mea, ca de vreo trei zile’ncoa da tircoale, sta la pînda cioara asta cam bolînda. pîn’acu mincat-a  resturi din cutia cu gunoi, si numa din cînd in cînd se uita piezis la noi. m-am luat de ea de-atuncea,  nu stiu ce nu  i-am  strigat, da’ nici vorba ca sa plece!  astazi s-a cam agitat , o fi de la vremea rece, si la puisori s-a dat.  m-am stropsit cumplit la dînsa,  tare s-a mai speriat, da’ s-a’ntors din zbor de’ndata ce puiutii au calcat iarba verde si inalta din afara tarcului, cum sa-i scap acu de cioara, fir-ar ea a dracului?!

- puii mamii, nu miscati, stati sub tufis pitulati! cum sa-i scapi, apai goguta, asta-i buna întrebare, parca nu ai fi barbat! ia-te, mai,  cu ea la trînta, nu te zbate pe acilea ca un peste pe uscat!  copilasi , stati împreuna si de mama ascultati, ca nu e deloc de gluma cu aceasta rapitoare!

si’ ntr-o doara,  closca zboara peste  plasa cea de sîrma, vîntu-i  suiera pîn pene ca sirena de vapor, cioara sare’ntr-un picior, closca  o prinde din urma si o ia la ciondaneala. trei secunde mai tîrziu: uite-o cioara cum mai zboara!

de dupa gard, gogu se’nfoaie si  rasufla usurat, p’urma , ‘n pas de defilare, se-apropie de-o gainusa  si o pune la calcat.

 

o floare si doi gradinari part 2

(part oan, scoasa-n lume in aprilie 2007,  e subt cheie, in arhiva lu iahu 360°, iar cheia e pusa bine. part oan era mai scurta decit part 2 – în cazu’n care asta consoleaza pe cineva)

-mîndro,  fusi de muncisi in gradina?

- fusei, bade, ce’ntrebare, doara ma stii gospodina! ‘n ordine aleatoare:  azi pusei rufele la soare, facui bors cu perisoare, ma epilai pe picioare, stersei prafu’n dormitoare - precum si’n camera mare-, platii amenda ta pt viteza prea mare, trimisei odraslele’ntr-o scurta plimbare – la supermarchet, da un’ sa-mi vie cu drob de sare in spinare-, baui cafea fara tzigare, tunsei iarba ca era prea mare, pusei apa in caldare si o dadui la mioare, ma scarpinai la subtzioare ,  storsei cosuri pa spinare, apoi, întru relaxare, precum orice gospodina, fui de muncii in gradina.

-Lumi, io sînt serios!

- serios si artagos, tulai, bade, nu-i frumos! da’ ce, io mi-s mai prejos?

- Lumi, io ti-am spus -cîndva-  sa lasi gradina’n seama mea, ca io stiu a separa floarea de samînta rea !

-  foaie verde de artar, te-o fi facutara soacra -mea gradinar, precum si foaie verde manioc , bade,  m-o fi crescutara  mama la bloc, dara mai ales  floare alba de sulfina, si io, bade, stiu de-atuncea, de cindva, ce-i aia floare si ce-i aia balarie in gradina!

- ba nu, Lumi, iar ai smuls ce nu trebea!

- bade, stai umpic asa: de adaptarea speciilor la mediu  ai auzit, da? eh, cum pliveam io asa, de zor, am ocservat ca balaria aia - de care nu scapam , în ciuda eforturilor tale  (nu prea des)repetate si , neaparat de mentionat, lipsite de  respect pt industria chimica- creste pîntre margarete cam ca margareta, pîntre ferigi cam ca feriga, pîntre trandafiri cam ca trandafiru -da chiar ca, numa ca n-are spini.

deci am plivit-o.

dupa care am ocservat alta balarie pa care n-o mai ocservasem pîna anu asta si care nu crestea nici cam ca ochiu boului ,pîntre ochii boului, nici ca levantica, pîntre levantici, nici cam ca macu, pîntre maci, nici cam ca tufanelele… anfen, balaria asta crestea cam ca ea asa, da crestea pîn prea multe locuri, asa ca am fost sigura ca e balarie, ca doara stii ca de cînd cu agricultura asta biologica, de pe cimpurile de-alaturea, vîntu poarta, apoi depune,  fel si fel de seminte de fel si fel de balarii  in gradinita noastra, dupa care  soarele le clorofiliceste, ploaia le  hraneste. si ele ce mai are de facut?  ele creste.multe . 

deci am plivit-o.

- deci aia era planta, Lumi! planta aia de-ai ales-o tu in magazinu ala cu flori multe in care te-ai invirtit o zi’ntreaga si-ai ales doar o planta, de ma’ntrebai mah, asta o fi  Lumi, ca ea cind se duce la magazin vine cu de toate, pa cind azi, cind am avut si io in sfirsit chef sa ma deplasez, ia doar o planta?

-  a, aia! shuck, shuck, shuck, iar am facut-o lata!?!!? haolica,   uitasem de ea!  asa cum am uita sa-ti spui c-am mai facut azi o fapta, si-anume o spuma de ciocolata! portie dubla, badie? sau, la cit esti de amarit, nu ti-o intra nici macar una simpla pe gît?

frunza verde solzi de peste, de-abia ce mînca  badea ciucalata aia buna -   linsa-sa apoi, tacticos,  pa deste-  ca  si fu iar cu voiebuna si despre gradina nici ca mai pomeneste!

pîna cind:

- Lumiiiii, stii cumva cine a - ca sa zic asa-  dat primu ajutor africanului?

- colocatare, ce stiu io e ca  sigur nu ala caruia de j’de ani incoace gura nu-i mai tace si tot zice ca-l repara el, mestesugareste

   -eh, am uitat de el! da ia zi, mai e ciocolata de-aia, spuma?

- sigur, bade, cum sa nu?! ti-o servesc îndata , cam peste vreo ‘jde ani si-o luna

 

mission (presque) accomplie

- ce manînc?

- ce manînci!

-e orez?

- nu-i orez.

- e grîu?!

- e grîu.

- tu ai mai facut grîu…

- am mai…

- tot asa cu legume …

- tot asa.

- e bun!

- bine ca-i bun.

- mai bun decit alta data!

- i-auzi auzea!

- de ce e acum mai bun?

- poate pentru ca e grîu cocolit de mine zeci si zeci de minute’ntregi, si nu de-ala Ebly de-i gata in cîtesva clipite.

- sa stii ca da! asta are gust! vezi, si Clara zice la fel!

are, zic scurt si cuprinzator, in timp ce-mi savurez victoria: de mai bine de zece ani incoace nu s-au mai cerut sa mearga la mecdonalds, acu incep sa priceapa si ce-i ala Gust! n-am asudat, si-o sa mai asud, dijeaba! mission accopmlie, mi hepi!

- sa nu mai cumperi de-ala de la Ebly!

n-o sa mai, zic io mai putin scurt , da’ tot  cuprinzator,  rumegind imaginea reusite- mi: or sa-mi faca statuie cind or pricepe si ei ce-am priceput io azi! picioare din vinete, nas din tomata, urechi din frunze de varza.  sau altfel, parca conteaza? bine ca i-am dat pe brazda!

- pai sa nu mai, ca zice Koen c-o sa planteze Marcel, anu’ asta,  grîu si’n fata noastra si pe laturi. si-o sa fur…huh, culeg eu cind o sa ai nevoie!

a, zic io mai scurt si mai necuprinzator decit intentia sa. mission impossible sa-l lamuresc ca nu se poa? aiurea, pina iau io o gura de chablis, colocataru-l educa:

- sa nu te vad ca faci asa ceva!

- pai ce, tu tre sa nu ma vezi?   Marcel!

 

vacanta

- mama, tata, frate iubit…am o veste mare pentru voi! – zice fata mamii s’a lu tac’su.

- ai luat vro nota buna, intreaba fratîne’su.

- bum! paf! poc! zice pleisteisanu’ n care-i afundat tac’su lu fata mamii.

- nota buna, ce optimist sînt! poate ti-a venit ciclu? sau ti-ai taiat ghearele alea de la mîini? hai, spune, nu ne mai tine pe jar!

 imi fac si io loc , si zic:

- o alintasi destul, baiatu’ mamii, taci acu rapid din gurita si las-o sa vorbeasca.

iar fata mamii graieste. uite’ asea:

- mîine poate mama sa-si ia vacanta, o sa GATESC  éu in locul ei!

- heeelp, mamaaa, sper ca n-ai de gind sa lasi sa mi se intimple asa ceva , smiorcaie baiatu mamii.

-      bum! paf! poc! trosc! ta-ta-ra-ta-ta, zice pleisteisanu ‘n care’i afundat tac’su lu fata mamii.  

- fata mamii, mîine nu am de gind sa gatesc, doar o sa fac mîncare, deci imi prevazusem singura vacanta… da’ daca tu insisti… da, am piept de pui, da’ tre sa-l filezi , e, las’ ca’ti arat io cum.. e si ceapa… n-am ardei, da’ cumpara mama! e, e si de soia neagra, si de stridii, si sarat, si dulce, e sos de soia cît vrei…

  pricepem, deci,  ca s-a orientat fata mamii inspre un fel oriental, si nu tinem cont de remarca lu’ frac’su - desi are si el dreptate’n felu’ lui-  cum ca ha, cine nu stie sa gateasca aziaticesc?!

fata mamii a taiat ceapa, fata mamii a curat ardeii, fata mamii a filat pieptii de gaina, fata mamii a oparit tecile…. fata mamii a facut tot, fata mamii a facut mîncare! s-o mînc io pe ea!… si pe  fata mamii! oh, pardon, fata mamii a gatit, asa tre sa zic!

mama fetii a fumat l&m ,  a beut o stic…ahum, un pahar de rioja si-a mai zis p’ici pe colea cam cum ar trebi…  iar mîine tre sa mearga la magazen sa cumpere ceapa si sosuri de soia, ca n-a tinut fata mamii bine ‘n mîini frîurile proportiilor. da’ asta sa ne fie paguba! mi hepi si in za mud for mai multa vacanta;;)

 

reteta de minune

cum se prepara o minune? giizas, pai io sa va spui? se face  simplu. 

simplu, simplu,  da’ daca nu stii reteta…  io, cinstit,   as vrea s-o stiu p-aia  cu apa si sampania. a, era vin? buun si-ala.

 da’ de-acu, da’ de-acu gata, s-a sfirsit cu lipsa de retete de minuni, poftiti de aflati cum sa faci, minune mare,  din dovleac, peste! ceea ce e mai original decit mult peste din putin peste. parerea mea ca doara deh, minunea mea.

 

ingrediente: 

se ia o toamna.
 toamna asta.
ba mai bine se lasa toamna acolo unde-i, ca sede bine, si se culeg bostanii din gradina.

 

mod de preparare:

din bostani  se face supa, placinta, sos, lasagna, crochete, supa , placinta, sos, lasagna, crochete  si criza de isterie ca ce sa (ma) mai fac cu-atitia bostani.
dupa ce-a dat isteria’n clocot  , se ia un praf de inspiratie divina si se  pun vro trei bostani in fata càsii. 
nu se pune pancarta cu ” gratis om mee te nemen” ( scapati-ma de belea- n.t.) , ca presupunem ca doara n-o sa creaza ai de-or trece p-acilea c’am ornamentat pt halouin;

 se pot pune si mai multi, da io m-am spetit doar cu vro trei ca era roaba pi jeanta si deh, pa vremea cind urmam io cursu de robie, taman la capitolu aer comprimat si ventile  am catadicsit sa absentez ca trebia sa nasc, de-aia nici n-am mai dat restantele, ca cursu de scutece si biberoane parea mai important, ca parca  ce stiam io ca copiii ies cam repede din scutece, si iote-ma acu insuficient calificata..anfen, copchiii….asta-i alta scuza, alta mincare de peste, alta minunatie, sa videm mai departe ce si cum cu reteta:

 

mod de preparare in continuare:  

se deschide usa cind auzi soneria.

 anfen,  po s-o deschizi si daca n-ai auzit soneria, ca ce ma bag io cînd deschide omu usa lui,  da’ s-ar prea putea sa nu  dai cu ochii de -o femeie  cam zgribulita asa, care te‘ntreaba daca-i dai voie sa ia un bostan din fata càsii.    
tu-i zici ca oho, ia-i pe toti , si daca mai vrei, iti mai dau.

se merge in gradina si  se mai iau doi bostani . se ramine cu gura cascata cind femeia, care suise deja p’aia trei in otomobil si se repezea de-acuma sa te-ajute cu ai’laltii,  te’ntreaba daca cumva poa sa-ti faca vro placere cu vro citiva, atitia cite guri flaminde ar fi’n  casa , pastravi.

se inchide gura, da repede se  deschide din nou ca sa’ntrebi ca prostu “vrei sa zici peste?”… si se’nchide din nou ca sa te’ntrebi in gind daca cumva i-o vinde mai scump decit in carfur.

 

se ramine cu gura si mai cascata cind femeia zice ca stii, fi-miu mere saptaminal la pescuit, io acuma de la el vin, si-am doo sertare pline cu virf de pastravi in congelator, de-aia  vreau sa ti-i dau tie asa, in locu bostanilor, pe-astia . da’ tre sa-i cureti, te descurci?.

 

penca esti cu gura prea cascata, n-ai cum sa zici de eleganta asa ca o, vai, da nu e nevoie, ci zici fericit si bucuros si multumit iiii, chiar asa?, multumesc mult, ma descurc, ma descurc! 

 la cit de cascat esti , nu s’daca po sa zici un   ooooooomaaaaaigaaaat, cind zice stii ce, ia-i de fapt  pe toti!  opt. 8!! o-pî-tî!!! asa ca deci po sa cazi pe spate.
nu de alta , da’ tot aveai de gind sa cumperi  peste azi! da chiar atita?!
 
 
  iote  coincidenta:  la radio toma se desfasoara slagaru “cine-a pus bostanu’n drum, ala n-a fost om nebun, ala a fost om cu minte, cine-o face ca el , ca el o sa pateasca. poate.”  inchei si io odata cu el: urmati , deci , reteta, si cine stie… doamne’ajuta!

P.S. oarecum pesimist – femeia locuieste p’acilea, da-i de fel   grecoaica….
P.P.S. rozuliu - ….da ce naibii, n-or fi numa grecii oameni minunati!

 

 

 

 

 

sinonim

cîteva minute dupa orele patru ale amiezii.  arunca rucsacul cit colo, si’si baga nasu’n bucatarie:

- mm, het ruikt zo lekker, wat ben je aan het bakken?

- apoi cum sa nu miroasa bine daca fac cornulete cu rahat?!

- aha!

si dispare .

reapare cinspe secunde mai tirziu. pe de’a'ntregu’ si putin confuz, contrariat.  parca:

- cro…ccro… ma rog, chestia  asta pe care o faci e ceva romanesc?

- cornulete cu rahat, da, e o reteta romaneasca.

- conolete cu rahat… rahat? mammaaaaa…. rahat inseamna cacat, nu-i asa????  pai in Romania se maninca  cacat?

- asta inseamna, desteptu mamii! da sa pup baiat destept ce esti!  în Romania, si nu numai, mînca unii  cacat, daca intelegi ce vreau sa zic, dar rahatul asta este turks fruit, cum ar zice lumea pe’acilea.

- ah, turks fruit! … rahat… cacat…  tot aia… si sigur  am inteles ce-ai vrut sa zici cu “unii maînca cacat”. doar sint destept!

(întîmplarea, aci deghizata-n programa scolara, face ca baiatu mamii sa-si bata capu  saptamina asta , la ora de olandeza, cu proverbe, zicatori, expresii, de-astea. profa  de olandeza îi preda si franceza si engleza, iata probablemente de ce,   la capitolu de saptamina asta, face paralele -sau perpendiculare, ce stiu io-  cu’ntelepciunea populara a galilor si anglo-saxofonilor. )      

vro zece  cornulete (el zece, ca io doar doua-trei. 4,5,6)  mai tîrziu:

- mamma, profa a zis sa bifam in dreptul proverbului (zicatorii, expresiei, de-astea) pe care-l stim si in alta limba. si daca stim vreunul fara corespondent in olandeza, sa-l notam, si discutam in clasa… sa notez expresia “unii manînca cacat?”

- c’esti copil???!??! sa nu te puna naiba, ca te faci de rahat!!

- de rahat -turks fruit, sau de rahat-cacat?

- de cacat, puiule. ba chiar as   zice ca te faci de cacao, ca e ceva  mai decent, nu gasesti?

- nu numai, dar si apetisant… e ciocolata in dulap?

 

noir plaisir

unui  negru mitittel , l aciteva clipe dupa ce s-a nascut, bunica lui i-a dat de la ea un nume: Nur.

acu, femeia a vazut ca el n-are’ntre picioare ce are fetita, dar asta n-a’mpiedicat-o sa-i zica Nur, adica Luminita. 

 si io care credeam ca numa cu Svetlana ma corespondez, da iata ca se poate si c’un sudanez

un negru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) a venit de Craciun la noi,  a mîncat rulouri de somon cu avocado si creveti gri si ceapa rosie si smintina acra, chiftelute piticute de cartofi cu bulinute de mozarella si-o picaturica de coulis de rosii,  supa -crema de cartofi cu dressing de verdeturi cu ulei de trufe 

 , fideluta de tataneasa si fenicul cu mini quiche cu spanac si ricota si pecorino

, orez mov cu somon cica din Alaska si sugar snaps si ciuperci si porumb si germeni de lucerna, praz si ridichi

(bon, ceci n’est pas un saumon mais  magret de canard, pentru noi astia mai pacatosii)

tort de ciocolata si -capatat plocon-  alt tort de ciocolata

,   si s-a facut cit doi

negru asta a mititel( acu ceva mai putin subtirel, zice el) nu bea, nu fumeaza si e vegetarian, hehe, mai e de lucru, domne,  la el, daca vrea sa se faca belgian

pe negru asta mititel (in sensu ca-i cam subtirel), Doamne, iarta-ma ca   l-am cam mintit  putin! i-am zis c-am pus lamiie, da io-i oparisem somonu , de fapt,  si’n virtutea pacatoasei obisnuinti, cu vin.

negru nostru mitiel (in sensu ca-i cam subtirel) fusese cu vro doua zile’nainte de Craciun la teatru; s-a pus pe povestit, dar cum  el e cam bilbiit, pîna a ajuns la sfîrsit, se facuse patru

lu negru nostru mititel (in sensu ca-i cam subtirel) i-am pus  la pachet orez , supa, rulouri de somon, tort de ciocolata  si un borcan de compot, apoi a plecat acasa, ca se facuse -de vro suta obzeci  de minute-   ora opt

sase albi  maricei  au vazut deci negru’n fata ochilor.

chiar dublu negru cind i-am batut io de nu s-a mai putut la trivial pursuit. ha!  

 

o gramada

“organismul meu are nevoie de  hamburgheri. o gramada de hamburgheri.” (Jonas)

ce spui tu, straine? ai zis hamburgheri???asta e mîncarea pe care o preferi??? cu asta-mi ceri tu mie, fire rafinata, sa ma chinui astazi in bucatarie? oh, gosh, cît ma simt de deprimata! 

îti face mama, cum sa nu? dar stii ca sint cam ocupata, pentr’o gramada nu am timp, insa de unu….(cît o roata)

unu cu o gramada de rúcola(oare se pune accentu asa?)

si c’o gramada de cartofi fierti, pisati si amestecati cu faina de orez, telemea, ou

si rúcola(din asta am atita, de-as da si cadou)

 carnea de vita, pentru putina variatie -si mai ales din lipsa de (hamburghistica)imaginatie-, n-am amestecat-o cu rucola,  ci doar cu patrunjel, miez de pîne alba, oua, sare, piper si pudra de ghimbir(si-acu ma ia cu sictir cind ma gindesc si imi dau sama ca n-o sa fiu nicicind in stare sa fac un hamburgher mecdonaldesc. ce zici, o ierti pe mama?) 

  

la mise en place n-ar fi completa fara home made maioneza, fara ketchup si fara de costita, oh ce minune, iata  ca stiu -totusi- ce vrei sa bagi in gurita! ah, uitam de  castravetii acri( pe care  i-am amestecat in maioneza, si asta nu a fost pe placul tau. dar eu te iert, baiatul meu)!

timp pentru ketchup, cinstit vorbind, n-am vrut sa-mi fac, am preferat sa ma ocup de costita, s-o conving sa nu se strimbe la caldura, si-am convins-o asa:

pentru ca ochiul, nu-i asa, vrea si el ceva.

si’n loc de ketchup,  ti-am taiat doua rosii în felii (apai, asa’ti tre daca cu pretentii de hamburgheri imi vii!)

bon, cam asta fu, cam ce ai vrut, cam aia ai primit. spre marea mea surpriza, ai fost chiar multumit.

acu, tu stii ca io n’am viciu’ sa cer serviciu, contra serviciu… ca poti oricînd, orice  sa-mi ceri… si totusi… pliiiz, nu-mi cere prea curind sa-ti fac iar hamburgheri! ca daca da, iti pun  in spaghetti(-le  pe care le vrei miine) numai rucola! uite’asa!

 

scrisoarea întîia si ultima

mos niculaie,

 fii mata bun si spune-i si lu mos craciun despre a mea dorinta -mai degraba suferinta- :

 vreau -ba chiar v-as si impune- sa-mi aduceti zile bune, vreau sa zic  frumoase, vreau sa zic  cu soare, de fiesce data cind  jonas are

antrenament , sau meci.

deci: cam cu doua zile înainte de evenimentele abia amintite  sa nu mai ploua(babele poa sa se oua)! 

iar in ziua aia, cu-atit mai mult! sau cu’atit mai putin, nici nu stiu cum sa ma mai exprim!

 nu ca ploaia  l-ar deranja pe baiat, da zau ca nu face deloc bine la masina de spalat.  saraca de ea s-a saturat de-atita namol  si tina,  si face acu ca o masina – vreau sa zic autoturism- care merge pe motorina, dar în care ai bagat benzina. sau invers.ca inca mai functioneaza, cre ca-i din altruism.

acu, c’aflarati  al dorintei mele motiv, s-ar putea sa vreti sa mi-o indepliniti retroactiv,  da’ nu e necesar, nu vreau sa va sfortati prea tare si sa-i lasati pe altii cu ochii in soare , cu dorinte -probabil mai importante- neindeplinite. daca de azi incolo , insa, veti tine cont de-a mea, promit sa va intimpin, cind m-oti vizita,  nu cu o simpla  mandarina , sau c’o acadea,   ci cu  speculaas (pentru sinterklaas), si ce-oi mai gasi in cartea de bucate -a lu radu anton roman- mai bun (pentru mos craciun).

acu e bine aicea, vreau sa zic ca nu ploua, vreau sa zic ca e chiar soare, sper ca si la voi; jonas are la ora sase meci, deci, daca tineti pin’atuncea soarele pe cer, io alta dorinta n-o sa mai am, anu asta nimic n-o sa mai cer. ramine valabila doar aceasta scrisoare.

v-astept cu drag pe-acilea!

 hai pa, si multumesc!

(da’ daca asa spontan va veti gindi sa-mi mai aduceti vrun cadou, promit sa va va tiu pe la mine pîna dupa anu nou,sa va fac de trei ori pe zi de mincare, cel putin o data pe saptamina fructe de mare, sa  gatesc, sa coc, sa am grija numa de voi, c-o sa am timp berechet, daca nu mai tre sa curat masina de noroi . nu?  o sa am timp dde andive, de raci, de draci, videm noi, voi sa veniti!   

.)