prechela (sechela e pentru mai incolosa):

acu doi ani, cu doi ani  mai tinar decit acu fiind ,da totusi batrin precum îi e felu, mos niculaie s-a’ndreptat catinel -catinel catre unu din locurile alea de pierzanie -cu firme de neon si rafturi doldora de multe si marunte claie peste gramada cu vrute si nevrute- in care zi de toamna pîna’n iarna rasuna voci de copchii pe muzichii zglobii  cersind ca la capu podului -sinterklaas kapoeeeeentje/leg wat in mijn schoeeeeentje/leg wat in mijn laarsje/ dank u sinterklaasje( setadir: mos niculaiiiiita/pune-mi ceva’n pantofio-hor/pune-mi ceva’n cizmuliiiita/va multumesc, mos niculaita)- , da nici dracu nu zice nici pîs despre asta ca deh, doar e sezonu dorintelor.

anii d emunca asidua (citit scrisori-raspuns la scrisori, cules de alune si mandarine-aruncat cu alune si mandarine, facut speculaas*** si figurine de ciocolata- mînc…împartit speculaas*** si figurine de ciocolata, facut de jucarii si alte alea- împachetat-daruit jucarii si alte alea….da, ok, are el ajutoarele lui, da sa stiti ca el face mai totu) nu l-au istovit ci, din contra, l-au mentinut pe  mos niculaie ’ntr-o  din ce in ce mai perfecta conditie fizica. (spatiu mai mare, intru trecerea cu vederea a probabil evitabilei cacofonii)     care s-ar putea sa aibe de-a face si cu nou model de nike care i se zareste de sub mantaua-i pururi  asa de rosie ca sigur n-o  usuca pe s^rma’n plin sol spaniol, da nu neaparat:  cind iti faci din hobby meserie , timpu parca nici nu trece.

totusi timpu are obiceiu sa  treaca si sa-si si mai spuna cuvintu ( “au” , de obicei),s-ar prea putea ca din cauzele  astea mosu nostru - da nu al tuturor-, dupa o zi de misunat pîn furnicaru ’nspre care se’ndreptase  acu doi ani catinel-catinel, foarte  gînditor despre un sa puna la loc numa de el stiut sacu cu daruri, s-a’ndreptat cu pasi repezi da nu chiar înspre ah-haaa, toma partea cealanta a islazului unde cu chiu cu vai  gasise o parcela libera  sa-si priponeasca si el  calu.

ceru era roscat , dovada ca ajutoarele lui coceau speculaas*** , mosu deci  plecase singur cuc la vinatoare de cadouri , iar penca ajutoarele ajutoarelor lui erau codate pe  “clientu nostru e stapinu nostru, da nu in perioada asta a anului; noi vindem, voi impachetati daca cumparati” , mosu a’mpachetat toate alea in acelasi fel de h^rtie pusa strategic la usile magazinelor.

din cauze pina’n ziua de azi inca neelucidate ( alea cu virsta , conform celor zise mai sus, nefiind valabile), odata ajuns acasa, mosu n-a pus etichete pe cadouri, si, foarte istet din partea lui, nici macar n-a pus toate cadourile in acelasi loc secret. asta  facu ca in ajunu aniversarii sale dinsu rascolea  capiat sertare, pivnite si poduri si nu dadea de locurile alea secrete. si nici de cadouri (precizare inutila, da de la o vîrsta’ncolo asa-i omu, mai cicalitor. omu, nu io!)

acu, ca le-ar fi gasit c-o ora mai inainte sau chiar c-o zi,  mosu , cînd in sfirsit(!) si ca pîn minune(!) a dat de cadouri, si-a dat si seama ca habar nu mai are care pentru cine e.

a dat peste labute  -ca doara nu era sa-i dea peste ochi- ajutorului  care’ncerca pîn simtu vazului sa chiteasca ce-i sub uniforma de ambalaj, si-a hotarit sa-si stoarca mintile , auzu si pipaitu , si numa pe baza (in)acuitatii lor sa puna’n fiecare ghetutace i se cuvenea fiecarei ghetute.

asa sa face ca’n zorii lu sase decembrie de’acu doi ani micutu Jonas s-a holbat nedumerit la bilele (atunci nu inca)efervescente de baie din ghete, iar mosu a aflat in sfirsit raspunsu la intrebarea”da ce naibii domne, parca cumparasem ceva si din bodyshop?”.

gata pentru acu

va urma cin o iesi computeru din coma

va urma cu sechela, cum ziceam, in caz c’ati uitat . ca mai uita omu. si nu numa  de la o virsta’ncolo, de la o virsta’ncolo -dixit cercetatorii- doar ii prea dam noi importanta   

 ***speculaas- ia de vezi   . uita-te si la speculaasu de Hasselt, hasseltse speculatie (da, da,speculatzie!) cum ii zice lumea p’aci. de ce? ai nau nasing, ai em from bars…pardon, rumenia. 

***speculaas- juma de kil de faina se amesteca cu  350 gr zahar brun(candij ii zice, adicatelea candel, ceea ce e alceva decit zaharul brun care-i brun penca nu-i rafinat), o lingurita de bicarbonat de sodiu, doua oua, 190 gr (juma margarina, juma unt) , o lingura jumate de apa, o lingura de mirodeniile alea din wikipedia, si-o lingurita de esenta de migdale. aluatul se lasa cel putin o juma de zi la rece.

***speculaas- pentru cine nu face totusi reteta de mai sus -care e de la unu din cofetarii care livreaza la curtea regala de-acilea-, dont uori: fie vara, fie iarna, mosu coace biscuiteii astia continuu, sa faca stoc s’aiba ce’mparti nu numa de ziua lui. coace uneori cu’ atita sîrg ca se’nroseste pina si ceru de -atita caldura. odata si-odata, deci, o s-aveti ocazia sa gustati fara sa va murdariti pe miini. totu e sa credem in mo…ndializare.